Trasee Turistice

Trasee turistice cu plecare din Zarnesti in Piatra Craiului:

semn turistic Traseul de creasta

ETAPA I: NORD-SUD 3-3.30 h

Creasta Nordica: Cabana Curmatura – Saua Crapaturii – virful Turnul – Saua Padinei inchise – virful Padina Popii – zona refugiului de la Virful Ascutit

Traseul de creasta, marcat cu punct rosu, porneste de la cabana Curmatura. Initial, cind iesim din cabana, ne abatem catre stinga spre Zarnesti si dupa circa 10 m in aceasta directie ajungem in punctul de ramificatie a drumurilor. Pe un stilp de marcaj cu tabla indicatoare citim, intre altele, si explicatii referitoare la drumul nostru. De la tabla mentionata ne abatem la stinga in urcus prin poiana cabanei si dupa scurta distanta intram in padurea de molid, revarsata de la creasta pe coastele de sud ale muntelui Piatra Mica. Urcusul in panta accentuata se domoleste prin padurea pe care o strabatem, trecind pe linga peretii albi de calcar, ridicati in marginea potecii. Dupa circa 20 minute, socotite de la cabana Curmatura, ajungem in Saua Crapaturii, unde doua din marcajele turistice, comune pina in acest loc cu traseul nostru, se despart: traseul, marcat cu banda galbena, conduce spre Zarnesti, iar cel cu punct albastru spre Piatra Mica. Locul este semnalat de un stilp indicator. Din dreptul stilpului indicator coborim catre stinga, ocolind prin Padure Coltul din Curmatura, turn de piatra impadurit, ridicat in mijlocul inseuarii dintre Piatra Craiului si Piatra Mica. La capatul acestui pasaj intilnim un stilp indicator, pe a carui sageata citim urmatoarea explicatie: acces direct la cabana Curmatura fara sa atinga Saua Crapaturii – 10 minute. Deasupra stilpului indicator, pe creasta, se afla punctul cu altitudinea cea mai scazuta a Curmaturii Pietrei Craiului. Pe axa de simetrie a acesteia, catre sud, spre valea Curmaturii, se adinceste talvegul unui vilcel sec, iar la nord ulucul vaii Crapaturii, delimitind pe toata lungimea lor Piatra Craiului de Piatra Mica. Adaugam ca Saua Crapaturii se afla in cuprinsul Curmaturii Pietrei Craiului, pe versantul corespunzator muntelui Piatra Mica. Continuind traseul, urmam poteca prin padure, urcind sustinut, uneori printre trunchiurile molizilor rasturnati de vint. Dupa scurta vreme depasim linia de creasta printr-o sa, de unde coborim, traversind catre abruptul masivului o intinsa zona de grohotisuri, revarsata catre dreapta spre valea Crapaturii. in fata noastra se ridica – stirnindu-ne admiratia – peretele de piatra alba pe care vremea a brazdat numeroase jgheaburi. Ici-colo apar citiva molizi singuratici sau grupati, piperniciti si scrijeliti de vinturi. Escalada catre Creasta Nordica a Pietrei Craiului incepe dupa ce am traversat grohotisul. Un prag stincos, inalt de 4-5 m, ne supune la primul examen de catarare. Trecindu-l cu bine, ne folosim in continuare de cele doua cabluri montate de-a lungul traseului. Urmeaza un jgheab cu grohotis marunt care pe o mica distanta trebuie trecut cu mai multa atentie. Pe masura ce inaintam, panta devine mai inclinata. Cu toate acestea, pasajele ce trebuie trecute nu sint dificile, datorita prizelor naturale pe care le folosim pentru sprijin si altor doua cabluri montate in locurile expuse. inaintarea noastra este usurata de marcaj, care ne arata uneori si punctele de sprijin pentru miini. Dupa circa o ora de la cabana Curmatura, ajungem in dreptul unui stilp metalic; o sageata indicatoare, fixata pe el, ne da urmatoarele explicatii: spre cabana Curmatura 45 minute – 1 ora. in dreapta stilpului, pe o lespede, vedem marcajul cruce albastra al traseului din Padina Hotarului, care ia sfirsit in acest loc, la 1 850 m alt. in continuare, linia crestei incepe sa se contureze tot mai bine; urcusul, desfasurat in panta mai domoala, trece peste obstacole mici pina la Turnul, primul virf al crestei in aceasta parte, unde pe un stilp indicator sint fixate doua sageti si o tabla cu explicatii asupra traseelor ce se ramifica de pe linia crestei spre diferite obiective, precum si timpii de mers. Virful Turnul este denumit local Turnul Pietrei, iar turistii ii spun uneori Turnul Pietrei Craiului. Din virful Turnul se desparte catre dreapta traseul prin Padina Sindileriei, care este foarte slab marcat la inceputul coboririi. Condusi de marcajul nostru, reluam drumul pe creasta, privind in dreapta multimea de turnuri si creste, ridicate pretutindeni in Padina Sindileriei. Curind insa va trebui sa renuntam la aceasta placere si, din cauza unor obstacole, sa parasim linia crestei catre stinga, pe versantul estic, ocolind virful Padina inchisa printr-o zona impadurita. La sfirsitul intervalului ajungem in Saua Padinei inchise (1 955 m alt.), delimitata la sud de virful Padina Popii si la nord de virful Padina inchisa. Locul este marcat cu stilp si tabla indicatoare. Prin acest punct trece traseul marcat cu banda albastra care, urmat catre dreapta, conduce in poiana fostului refugiu Diana, pe Brina Caprelor, iar la stinga coboara la cabana Curmatura. Continuind drumul pe linia crestei privim catre dreapta haurile Padinei inchise, minunindu-ne de nota particulara data de stratele de calcar puternic redresate pina la verticala. Dupa 15 minute de mers ajungem pe virful Padina Popii (1 970 m alt.), punct de ramificatie semnalat de un stilp metalic. Traseul este marcat cu triunghi albastru si conduce in coborire catre dreapta, prin Padina Popii, in poiana fostului refugiu Diana. De pe virful Padina Popii, linia crestei se vede in fata noastra, ingusta si punctata cu pilcuri de jnepeni. Pe aceasta portiune avem posibilitatea sa admiram in dreapta Padina Popii, delimitata catre nord-est de Muchia Padina Popii; pe abruptul ei, denumit Peretele Mare din Padina Popii, s-au stabilit numeroase trasee alpine de o rara frumusete. Dupa circa 400 m, socotiti din dreptul ultimului punct de ramificatie, creasta inchide pe la obirsie numeroasele vilcele, afluenti ai vaii Cioringa Mare. Jos, prin aceasta zona, trece Briul Cioringa Mare, ramura de jos. Hatasul din lungul briului este greu de urmarit, mai ales prin padurea de jnepeni prin care uneori se pierde. Dupa aproape o ora, socotita de la virful Padina Popii, creasta devine lata, poteca trecind peste Virful Ascutit (2150 m), de sub care se desprinde catre dreapta valea Cioringa Mare, pe al carei pat inierbat se contureaza poteca nemarcata catre Briul Cioringa Mare, ramura de sus, si refugiul Cioringa Mare. Dincolo de virf, coborim pe platforma refugiului de la Virful Ascutit. La circa 30 m mai jos intilnim citeva sageti indicatoare cu explicatii pentru traseul de creasta si coborirea la cabana Curmatura prin Padinile Frumoase. in acest loc ia sfirsit prima etapa a traseului

ETAPA II: NORD-SUD 2-3 h

Creasta Nordica: Zona refugiului de la Virful Ascutit -virful Timbalul Mare – Piscul Baciului (virful La Om) – Saua Grindului
Etapa a doua a traseului de creasta se desfasoara la sud de zona refugiului de la Virful Ascutit . in punctul de plecare sint fixate pe stilpi metalici mai multe sageti de directie, cu explicatii pentru obiectivcle sau traseele turistice marcate in regiune. De la stilpul indicator, poteca de pe Creasta Nordica spre Piscul Baciului ne conduce circa 350 m mai mult pe linia crestei, pina in apropierea Virfului Timbalul Mare, inaltat in fata. inainte de a incepe urcusul pe virf, creasta se intrerupe de doua ori, formind la mici intervale cite o strunga. Din dreptul celei de-a doua, marcajul coboara 4-5 m spre est, pe un scoc mai accidentat, pentru ca apoi sa revina in alta strunga (a treia), unde pe versantul nord-vestic incepe firul de obirsie al Canionului Cioringa Mare, prin care turistii obisnuiti cu catararea pe stinci si alpinistii coboara la refugiul Cioringa Mare, aflat linga fosta Cabana Ascunsa, pe traseul Vilcelului cu Fereastra. Locul poate fi identificat si dupa ,,fereastra” naturala sfredelita in peretele ce margineste pe dreapta firul de obirsie al canionului mentionat. Pentru refugiul Cioringa Mare de linga fosta Cabana Ascunsa, pe traseul Vilcelului cu Fereastra, vezi indice 25. B. Continuind traseul de creasta, urcam sustinut pe virful Timbalul Mare (2177 m alt.), de unde putem privi cea mai fantastica zona a Pietrei Craiului, Padina lui Calinet, “paradis al alpinismului”, rival al zonei Galbinele din masivul Bucegi. Dincolo de aceasta zona, peste magurile impadurite si ulucul adinc al Dimbovitei, vedem masivul Iezer-Papusa, iar mai la dreapta insiruirea nesfirsita de virfuri ale Fagarasului. Urmeaza coborirea in Saua Calinetului, adincita intre virful Timbalul Mare si Virful dintre Timbale. in cuprinsul ei, prin prezenta unor coltani, saua prezinta o denivelare care o imparte in doua. in prima portiune, dinspre nord, ajung alpinistii veniti din traseele de pe Calinetul Mic; in cea de-a doua, dinspre sud, ajung cei care au urcat pe firul principal al Padinei lui Calinet. Reluam traseul de creasta, urcind pina la Virful dintre Timbale (2 170 m alt.). Privind inapoi, vedem peretele, creasta si virful Timbalul Mare, cu stratele redresate la verticala, amintindu-ne de Orga Mare din Padina inchisa. in dreapta noastra, pe versantul nord-vestic, se adinceste Valea Podurilor. Cu imaginea numeroaselor tancuri si muchii, ridicate in cuprinsul ei, inaintam catre sud pe linia Crestei Nordice, impresionati de salbaticia tinutului si ingustimea crestei pe care ne aflam. Trecind de pe un versant pe altul, depasim neregularitatile traseului care culmineaza cu o traversare in coborire pe versantul vestic, pina in Saua Vaii Podurilor. Urmeaza depasirea celei mai dificile portiuni a traseului, lunga de circa 100 m. Marcajul ne conduce peste crenelurile crestei sau locurile mai expuse, trecind de regula pe versantul estic. intr-o mica strunga, locurile se domolesc, poteca trece in continuare pe versantul estic, urcind printre pilcurile de jnepeni sau catarindu-se peste mici saritori. Intervalul ia sfirsit cu un pasaj ingust de pe linia crestei, punctat in final de virful Timbalul Mic (2231 m alt.). in aceasta zona ia sfirsit traseul alpin de pe Muchia Timbalului Mic, iar mai inapoi, in Saua Vaii Podurilor, traseul de pe firul principal al vaii cu acelasi nume. De pe virful Timbalul Mic catre stinga putem privi cea mai salbatica zona a versantului rasaritean, iar peste aceasta, satele branene, raspindite pretutindeni, peste Magurile Branului. Dincolo de ele zarea este inchisa de la dreapta la stinga de masivele Leaota, Bucegi, Piatra Mare, Postavaru si Girbova. Reluind drumul de creasta coborim sustinut, avind in dreapta firele de obirsie ale Cioringutei. Cind am ajuns jos, intr-o sa punctata cu jnepenisuri, sintem in punctul din care incep catre sud Claile, virfuri stincoase ce se inlantuie pina aproape de Piscul Baciului. incepind din acest loc, pe versantul vestic se adincesc firele de obirsie ale Vladuscai. Dupa circa 21 ore ajungem pe virful Zbirii (2 220 m alt.). in continuare strabatem o mica portiune de creasta mai accidentata, dupa care urmeaza virful Claia Caldarii Ocolite (2 202 m alt.), sprijinit catre dreapta de creasta Coltilor Rai. Din dreptul acesteia urcam in lungul crestei, devenita mai lata si usor inierbata, trecind pe deasupra Caldarii Ocolite, pina pe virful La Om sau Piscul Baciului (2238 m). La sud de virf se ramifica spre stinga, in coborire, traseul 1. A (marcat cu banda rosie) spre refugiul Grind. Mai jos de acest punct, pe linia crestei, la circa 350 m, ajungem la stilpul metalic din Saua Grindului, limita sudica a Crestei Nordice, unde etapa a II-a a drumului de creasta ia sfirsit.

ETAPA III: NORD-SUD 3-4 h

Creasta Sudica: Saua Grindului – Coama Lunga – Saua Funduri
Pentru a delimita mai precis Creasta Nordica de Creasta Sudica a Pietrei Craiului, am ales ca hotar punctul cel mai coborit dintre Piscul Baciului si virful Grind, pe care l-am denumit Saua Grindului. Un stilp de marcaj, dispus in acest loc, la intrarea pe traseul de coborire spre cabana Plaiul Foii pe “La Lanturi”, serveste si ca reper pentru identificare. Din Saua Grindului, condusi de marcajul cu punct rosu, urcam pe Creasta Sudica spre virful Grind (2210 m alt.), la care ajungem curind. in continuare strabatem cea mai dificila portiune a traseului de creasta, de-a lungul unei muchii inguste si sinuoase. in stinga, pe versantul rasaritean, se adincesc Hornurile Grindului, al caror talveg plin de grohotis formeaza in aval obirsia vaii Cheia de sub Grind. in dreapta, pe abruptul vestic, vedem aglomerarea de turnuri si creste ce caracterizeaza zona denumita Umerii Pietrei Craiului. Intervalul ia sfirsit intr-un loc mai domolit, de unde incepem urcusul in lungul obstacolelor ce preced Coama Lunga, cea mai impresionanta portiune de creasta din intregul masiv. Privita in ansamblu, ea are aspectul unui acoperis asemanator cu acela al marilor piscuri Vistea-Moldoveanu din Fagaras. ingusta si destul de lunga, creasta lasa pe stinga si mai ales in dreapta un perete foarte abrupt. La sud de Coama Lunga, poteca ne poarta pe deasupra peretilor inalti ai abruptului vestic, unde alpinistii si-au gasit o vasta zona pentru practicarea acestui sport al curajului si vointei. Astfel depasim pe rind: Peretele din Padina Lancii, Poiana inchisa, Peretele Marelui Grohotis, delimitat catre sud de Muchia Rosie, Peretele Piscului Rece, Peretele Piscului cu Brazi, Peretele de la Ceardac, Muchia lui Ivan si Valea lui Ivan, care incheie zona cercetata de cataratori pe versantul vestic al Pietrei Craiului. Din dreptul acestei vai, creasta isi pierde din inaltime. Numeroasele virfuri intrerupte de sei sau de strungi inguste le ocolim pe versantul estic, condusi de marcajul dispus pe o poteca aflata la circa 40-50 m sub creasta. Uneori strabatem pe acest versant zone intinse, acoperite cu jnepeni sau presarate cu smirdar, care in perioada infloririi (lunile mai- iunie) inroseste muntele cu florile lui si inmiresmeaza atmosfera. Ultimul virf mai important de pe Creasta Sudica este Virful Pietrei (2 086 m alt.), la care ajungem dupa circa 3 ore, socotite de la Saua Grindului. Coborirea de pe el mai prezinta un pasaj dificil care ia sfirsit dupa circa 15 m. in continuare, poteca se apropie mult de linia crestei. in fata vedem, acoperit cu padure, muntele Pietricica, prelungire catre sud si Pietrei Craiului. Dupa o succesiune de trei turnuri, pe care le depasim catarindu-ne, trecind prin seile ce le despart, ajungem in zona de obirsie a Vaii Urzicii, adincita in dreapta, catre vest. in lungul ei se contureaza poteca marcata cu triunghi albastru a traseului 9. C. Punctul de ramificatie este semnalat cu un stilp indicator. Ultimele obstacole ale crestei pina in Saua Funduri, desfasurate pe o distanta de circa 350 m, se prezinta sub forma unor coltani sau trepte usor inierbate. in coborire peste acestia avem in dreapta o frumoasa perspectiva asupra vailor sculptate in peretele de vest al Pietrei Craiului si al Pietricicai, conturate prin desisul padurii de jnepeni crescuti pe seninari de calcar. Descrierea etapei a III-a a traseului de creasta ia sfirsit in Saua Funduri, iar marcajul punct rosu, in continuare foarte rar, conduce la stinga (catre est), in coborire, alternind cu marcajul triunghi albastru pina la stina din Funduri, unde ia sfirsit.

semn turistic  Traseul Zarnesti – Plaiul Foii 2.30-3.30 h

Din fata statiei C. F. R. Zarnesti ne orientam la dreapta, strabatind orasul pe str. 6 Martie pina in piata centrala. Aici, in apropierea oficiului P.T.T., intilnim doua placi indicatoare cu marcajele ce conduc spre diferite obiective din masiv.1 Din dreptul tablelor indicatoare coborim pe str. 1 Mai circa 200 m si, abatindu-ne la stinga, urcam in lungul strazilor Tei, Vinatori si Toplita pina iesim din oras. O sosea locala, prelungita din capatul strazii Toplita, ne imbie la drum spre locurile atit de frumoase ce se intrezaresc. Curind lasam in stinga poteca marcata cu semnele ce conduc spre Brina Caprelor (trascele 3 si 3.A) si cabana Curmatura (traseul 2.B). Dupa circa 3 km ajungem la Cimpul Priboaiei. La dreapta noastra, peste apa Birsei, se inalta, acoperit de padure, virful Pleasa, iar in stinga, precedate de finete, vedem coastele impadurite ale Pietrei Mici si ale Turnului Pietrei Craiului. La 6 km de Zarnesti intilnim Crucea lui Girnita, troita in dreptul careia, pe doua sageti orientate in sensuri opuse, ni se dau indicatii asupra timpului de mers. Ceva mai sus de acest lor, la km 6,500, valea Birsa Mare primeste pe stinga piriul Birsa Fierului, pe firul caruia conduce o vreme marcajul cu triunghi rosu spre virful Ciuma din muntii Tagla. Din acest punct, denumit Gura Birsei Fierului, marcajul banda rosie paraseste uneori soseaua forestiera, scurtind ocolurile prin poieni. Stilpii de marcaj, dispusi la mare distanta, sint vizibili si au directia generala vest. in dreptul km 7,900 sintem la punctul denumit ,,Sub Bortila”, unde sint citeva case parasite si un saivan. Deasupra acestora se inalta Coltul Chiliilor, in care se afla Pestera din Coltul Chiliilor, al carei interior a fost folosit de catre refugiatii din Zarnesti, veniti in aceste locuri in anul 1421, cind turcii ocupasera localitatea. La km 9 se afla saivanul parasit de la Vadul de Mijloc, iar in dreptul km 10,500, punctul denumit Gura Birsei, unde Birsa Mare primeste pe stinga piriul Birsa lui Bucur. De aici mai avem circa 35 minute pina la cabana Plaiul Foii. Drumul forestier ne conduce catre stinga, insotind apa pe dreapta ei. Aceasta portiune, mai ocolita, poate fi evitata, urmind vechiul terasament al trenului forestier, in lungul caruia se mai vad dispuse aceleasi marcaje. in dreptul km 12, Birsa Mare primeste pe dreapta Valea lui Riie. La 100 m mai sus se afla un stilp indicator pe sageata caruia Salvamontul anunta ca postul de prim ajutor se afla la un kilometru. Din dreptul stilpului indicator catre stinga incepe traseul 10 pe Valea Ursilor, pina in poiana fostului refugiu Diana. Curind, drumul, conturat pe linga riu, iese in frumoasele poieni unde sint construite cladirile ce apartin cabanei Plaiul Foii. Cladirea principala este situata pe stinga Birsei Mari, in punctul unde prin unirea Birsei Grosetului cu Birsa Tamasului se formeaza Birsa Mare. Punctul de supraveghere si prim-ajutor Salvamont se afla in zona cabanelor anexa.

semn turistic  Traseul Zarnesti – Cabana Curmatura prin Poiana Zanoaga 2.30-3 h

Din fata statiei C.F.R. Zarnesti, catre dreapta, strabatem orasul de la nord-est la sud-vest, in lungul strazii 6 Martie; dupa circa 1 km ajungem in piata centrala, unde se afla posta si telefoanele. in continuare, pe aceeasi strada, intilnim din loc in loc cite un stilp indicator care ne arata drumul spre cabanele Gura Riului si Curmatura. Cind am ajuns la podul construit peste valea prin care curge Riul, il traversam si dupa scurta distanta ne abatem spre stinga, pe str. Riului. in fata si catre dreapta se inalta Piatra Mica, munte impadurit pina la crestet, iar in stinga Magura Mica. Apa Riului curge in stinga, pe marginea strazii de-a lungul careia urcam. Dupa circa 40 minute de la statia C.F.R. Zarnesti, ajungem la cabana Gura Riului, semnalata si de un stilp indicator. Din dreptul acesteia suim in panta domoala pe drumul forestier strins intre muntii cu pantele tot mai inclinate, depasind constructiile de captare a izvoarelor denumite “Fintinile Domnilor”, trecem prin cariera de exploatare a calcarului si ajungem la Fintina lui Botorog, izvor semnalat pe dreapta drumului. Pe un stilp indicator si pe o placa metalica sint inscrise numele diferitelor obiective ale traseelor turistice, timpul de mers si marcajul fiecarui drum.Din dreptul Fintinii lui Botorog, drumul nostru se orienteaza catre dreapta, fiind semnalat si de un stilp indicator. Drumul, marcat abia de aici inainte, ne conduce in urcus domol de-a lungul Padinei lui Danisor, vale adincita in stinga noastra. Curind traversam valea pe malul ei drept si, urcind de-a lungul unor serpentine largi conturate prin padurea de foioase, ajungem (dupa 45 minute) la un izvor, amenajat in dreapta drumului. Dincolo de acesta, locurile devin mai inclinate, iar in dreapta se adincesc viroage prin care clipocesc piraie firave ce isi au izvoarele ceva mai sus. Urcusul in aceasta zona este mai greu, dar sfirseste dupa scurta distanta in golul ocupat de poiana Zanoaga. Abatindu-ne usor catre dreapta, urcam in diagonala prin marea poiana. in mijlocul ei deosebim un stilp indicator, din dreptul caruia, catre dreapta, incepe traseul 17 (marcat cu punct albastru) peste Piatra Mica. Ultima portiune a traseului spre cabana Curmatura o parcurgem prin padure, intrezarind cind si cind abruptul rasaritean si Creasta Nordica a Pietrei Craiului. La iesirea din padure, dintr-un loc deschis, vedem in stinga Poiana din Mijloc, punctata de citeva case, iar la dreapta, peste molidis, Galbenoasa, perete de culoare ruginie, pe verticala caruia se desfasoara traseul alpin denumit Fisura de Cristal. Dupa circa 3 ore de mers, socotite de la Zarnesti, ajungem la cabana Curmatura (1 470 m alt.), unde ia sfirsit prima parte a traseului marcat cu banda galbena.

semn turistic  Traseul Zarnesti – Cabana Curmatura prin Valea Crapaturii 2.30-3.30 h

Din fata statiei C. F. R. Zarnesti ne orientam catre vest (la dreapta), urmind str. 6 Martie pina la piata centrala a orasului, unde identificam harta traseelor turistice marcate din masivul Piatra Craiului si imprejurimi, precum si o serie de explicatii scrise pe doua table indicatoare. Din dreptul tablelor indicatoare, coborim pe str. 1 Mai, condusi initial de marcajul banda rosie. Dupa o scurta distanta ne abatem catre stinga pe str. Tei, urcind in panta pina in dreptul casei cu numarul 10. De aici urmam str. Vinatorilor si apoi str. Toplita, care se prelungeste la iesirea din oras cu o sosea locala. Din dreptul ultimei case situata pe str. Toplita, inaintam pe sosea circa 300 m, pina intilnim in stinga citeva tufe de rachita, punct din care parasim soseaua catre stinga, pe un drum de tara conturat printre culturi (stilp indicator). Dupa acest pasaj incepem un urcus desfasurat in diagonala catre dreapta, pe coastele muntelui Piatra Mica. Prin locurile acoperite de finete identificam semnul drumului nostru, dispus pe lespezi sau copaci, alternind cu marcajul banda galbena. Calauziti de drumul bine conturat, strabatem de-a coasta, in urcus usor, poienile de ,,Sub Birc” (denumire locala pentru zona de finete de pe versantul nordic al Pietrei Mici), revarsate de la poala padurii. Admirind peisajul din fata, prelungit in lungul vaii Birsei Mari in zeci de planuri, ajungem dupa circa 1 1/2 ora in dreptul vaii Crapaturii, al carei uluc adinc desparte Piatra Mica de Piatra Craiului. in acest punct, la 980 m alt., drumurile se despart: catre stinga, pe valea Crapaturii, marcat cu banda galbena , si spre dreapta spre Coltii Chiliilor si zina fostului refugiu Diana. Din punctul de ramificatie ne abatem la stinga urmind poteca noastra, conturata pe valea Crapaturii, prin padure, angajindu-ne intr-un urcus mai sustinut. Dupa circa 900 m de mers, valea se ingusteaza, fiind strinsa intre doi pereti inalti. Din acest loc urcam multa vreme numai printre blocuri de stinca sau zone cu grohotis, admirind turnurile ridicate din mijlocul padurii sau vegetatia crescuta in lungul vaii. Dupa circa 21/2 ore de la plecarea din Zarnesti, ajungem sub Acul Crapaturii. Pretutindeni in aceasta portiune se gasesc pereti inalti, pe verticala carora alpinistii au stabilit trasee care astazi ne fac cinste. Nu putem uita ca primul alpinist care a stabilit escalada pe Acul Crapaturii a fost vechiul si neobositul cercetator al Pietrei Craiului, Constantin (Titi) Ionescu, colaborator al lui Ion Ionescu-Dunareanu, autorul primelor lucrari turistice referitoare la Piatra Craiului. La baza Acului Crapaturii curge apa izvorului Sipotul Crapaturii. Reluind drumul, urcam sustinut, strecurindu-ne pe la baza citorva turnuri ce se succed, dincolo de care intram in padurea de molid ce ia sfirsit la creasta. Cind iesim la gol, sintem in Saua Crapaturii. Un stilp indicator arata ramificatia celor doua trasee marcate: catre dreapta spre creasta Pietrei Craiului (traseul S); catre stinga spre Piatra Mica (traseul 17). Fara ca traseul nostru sa aiba in acest loc vreo indicatic speciala, coborim din Saua Crapaturii, orientati jumatate la stinga, urmarind o poteca larga in lungul careia intilnim si marcajul. Dupa circa 15 minute ajungem la cabana Curmatura, unde prima portiune a traseului ia sfirsit

semn turistic  Traseul Zarnesti – refugiul Diana 2.30-3 h

Din fata statiei C. F. R. Zarnesti ne orientam catre vest (la dreapta), urmind str. 6 Martie pina la piata centrala a orasului, unde identificam harta traseelor turistice marcate din masivul Piatra Craiului si imprejurimi, precum si o serie de explicatii scrise pe doua table indicatoare. Din dreptul tablelor indicatoare, coborim pe str. 1 Mai, condusi initial de marcajul banda rosie. Dupa o scurta distanta ne abatem catre stinga pe str. Tei, urcind in panta pina in dreptul casei cu numarul 10. De aici urmam str. Vinatorilor si apoi str. Toplita, care se prelungeste la iesirea din oras cu o sosea locala. Din dreptul ultimei case situata pe str. Toplita, inaintam pe sosea circa 300 m, pina intilnim in stinga citeva tufe de rachita, punct din care parasim soseaua catre stinga, pe un drum de tara conturat printre culturi (stilp indicator). Dupa acest pasaj incepem un urcus desfasurat in diagonala catre dreapta, pe coastele muntelui Piatra Mica. Prin locurile acoperite de finete identificam semnul drumului nostru, dispus pe lespezi sau copaci, alternind cu marcajul banda galbena. Calauziti de drumul bine conturat, strabatem de-a coasta, in urcus usor, poienile de ,,Sub Birc” (denumire locala pentru zona de finete de pe versantul nordic al Pietrei Mici), revarsate de la poala padurii. Admirind peisajul din fata, prelungit in lungul vaii Birsei Mari in zeci de planuri, ajungem dupa circa 11/2 ora in dreptul vaii Crapaturii, al carei uluc adinc desparte Piatra Mica de Piatra Craiului. in acest punct, la 980 m alt., drumurile se despart: catre stinga, pe valea Crapaturii, se desfasoara in continuare traseul 2. B, marcat cu banda galbena (care conduce la cabana Curmatura), si itinerarul pina baza arterei (indice 22). De la ramificatia traseului, pe valea Crapaturii, drumul nostru traverseaza aceasta vale si patrunde in Padina lui Man, din cuprinsul careia, la circa 520 m distanta, incepe marcajul prin Padina Hotarului (1 015 m alt. – 1 ora si 40 minute de la Zarnesti, traseul 18). De aici, la circa 160 m distanta, trecem prin dreptul “Cuptorului din Padina lui Man”1, care nu se vede, fiind ascuns de rariste. Prin aceste locuri odihnitoare, poteca noastra urca in panta domoala, intersectind la diferite distante Padina Chicerii si Padina Calului si inca doua-trei viroage prin care curge apa. La sfirsitul intervalului intram in poiana de sub Saua Chiliilor, pe care o identificam dupa izvorul din dreptul potecii si dupa crucile ridicate atit aici, cit si pe virful unei stinci aflate mai sus, in dreapta. Deasupra poienii vedem Coltul Chiliilor (1 125 m alt.), virf acoperit pina in crestet cu padure. Izvorul din poiana de sub Saua Chiliilor este situat la circa 1080 m alt.; din dreptul lui se ramifica spre dreapta traseul nemarcat spre pestera din Coltul Chiliilor, unde oamenii refugiati in urma invaziei otomanc din anul 1421 au amenajat un schit, existent si astazi. Continuind drumul, urcam in Saua Chiliilor, mica punte de legatura intre Coltul Chiliilor si abruptul Pietrei Craiului. Curind intram in padure, dupa o distanta de circa 450 m, intilnim ramificatia marcata cu semnul cruce rosie a traseului 19, care conduce prin Padina Sindileriei (1 240 m alt.; 2 ore si 10 minute de la Zarnesti). De la ramificatia mentionata incepem un urcus sustinut, desfasurat in serpentine scurte prin zmeuris si lastarisuri. Dupa circa 650 m, socotiti din dreptul stilpului indicator al Padinei Sindileriei, ajungem in punctul de intrare spre Padina inchisa (1 290 m alt.), o vale de abrupt, in cuprinsul careia alpinistii din Zarnesti au stabilit cele mai lungi si dificile trasee din intregul masiv. Itinerarul prin Padina inchisa nu este marcat, fiind accesibil numai turistilor obisnuiti cu catararea pe stinci si alpinistilor. Pentru Padina inchisa, vezi artera de baza indice 23. Ultimii 600 m ce ne mai despart de zona fostului refugiu Diana ii parcurgem in lungul unei poteci al carei parcurs se domoleste spre sfirsit. in poiana Curmatura Prapastiilor, 1 510 m alt., unde a fost refugiul Diana, ajungem dupa circa 3 ore de drum. Aici se incheie prima portiune a drumului nostru.

semn turistic  Traseul Zarnesti – Cabana Curmatura prin Prapastiile Zarnestiului 2.30-3.30 h

Din fata statiei C.F.R. Zarnesti, catre dreapta, strabatem orasul de la nord-est la sud-vest, in lungul strazii 6 Martie; dupa circa 1 km ajungem in piata centrala, unde se afla posta si telefoanele. in continuare, pe aceeasi strada, intilnim din loc in loc cite un stilp indicator care ne arata drumul spre cabanele Gura Riului si Curmatura. Cind am ajuns la podul construit peste valea prin care curge Riul, il traversam si dupa scurta distanta ne abatem spre stinga, pe str. Riului. in fata si catre dreapta se inalta Piatra Mica, munte impadurit pina la crestet, iar in stinga Magura Mica. Apa Riului curge in stinga, pe marginea strazii de-a lungul careia urcam. Dupa circa 40 minute de la statia C.F.R. Zarnesti, ajungem la cabana Gura Riului, semnalata si de un stilp indicator. Din dreptul acesteia suim in panta domoala pe drumul forestier strins intre muntii cu pantele tot mai inclinate, depasind constructiile de captare a izvoarelor denumite “Fintinile Domnilor”, trecem prin cariera de exploatare a calcarului si ajungem la Fintina lui Botorog, izvor semnalat pe dreapta drumului. Pe un stilp indicator si pe o placa metalica sint inscrise numele diferitelor obiective ale traseelor turistice, timpul de mers si marcajul fiecarui drum. De la Fintina lui Botorog urmam soseaua forestiera in continuare. Dupa scurta distanta lasam in stinga Podul Magurii (DC 57), iar la circa 150 m de acesta poteca marcata cu cruce rosie a traseului 4.B, care conduce in punctul ,,La Table”. De la fintina, in amonte pe sosea, incepe sa apara semnul nostru – banda albastra – dispus pe copaci sau pe stinci, alaturi de marcajul cruce rosie (traseul 4). Dupa circa 1 km de la Fintina lui Botorog intram in Prapastii, denumite uneori si Prapastiile Zarnestilor. Peisajul aspru si impresionant din aceste chei stirneste curiozitatea, ochiul drumetului descopera la tot pasul forme de relief frumoase si variate1. Intr-un jgheab ingust curge Riul Zarnestilor. Cursul lui firav, inexistent uneori, ne poarta gindul spre vremea cind, puternic si navalnic, a lucrat timp de milenii pentru a finisa ceea ce se numeste astazi Prapastiile. in locul zgomotelor de lupta dintre apa si munte, ne intimpina acum freamatul padurii si, atunci cind are apa, sopotul aproape imperceptibil al piriului. Prin amenajarea drumului forestier, traseul prin Prapastii poate fi parcurs si cu automobilul pe o distanta de circa 8 km. Dupa 2 ore de drum de la Zarnesti ajungem la confluenta Riului Zarnestilor cu Vladusca (1000 m alt.). Aici se ramifica spre stinga traseul 4, marcat cu semnul cruce rosie, in lungul vaii Vladusca. Din punctul de confluenta, drumul nostru continua catre dreapta prin chei. Peretele ce formeaza flancul drept al vaii apartine Piscului Martoiu, picior de munte alungit din abruptul rasaritean al Pietrei Craiului, iar cel din stinga este al Zanoagei. Dupa scurta distanta trecem pe la gura vaii Zanoagei, adincita in dreapta (stinga vaii), dincolo de care, la citeva sute de metri, ajungem la confluenta vaii Curmaturii cu valea Cheii, ultima denumita de localnici valea Brusturetului. Din gura vaii Curmaturii avem doua posibilitati de a continua ascensiunea: pe traseul vechi; pe traseul nou. Poteca de pe traseul vechi urmeaza firul vaii Curmaturii circa 60 m apoi, fara alt reper, se angajeaza in urcus direct pe versantul drept al vaii (stinga cum urcam) si razbeste dupa o vreme pe culmea piscului Coltului Scris, unde se uneste cu traseul nou, ce vine din stinga, din valea Cheii. Parcursul traseului nou urmeaza drumul forestier de pe valea Cheii, zisa si a Brusturetului. Dupa circa 1 km paraseste valea Cheii, marcajul conducind catre dreapta, pe un drum secundar. Acesta incinge initial tot versantul estic al Piscului Curmaturii si, cind trece pe cel nordic, face jonctiunea cu traseul vechi. Din punctul de jonctiune a traseelor, drumul, in urcus usor, are directia generala nord. El ramine in preajma liniei de cumpana a Piscului Curmaturii pina in apropierea poienii Curmatura, unde se afla si stina veche. Un stilp indicator, aflat in apropierea stinei, arata ramificatia traseelor spre satul Pestera (traseul 16) si punctul ,,La Table” (traseul 15). Orientati catre dreapta, pe linga stina, coborim de-a coasta prin padure, traversind citeva piraie. La capatul acestui pasaj, ajungem in valea Curmaturii, unde poteca, orientata la stinga, in lungul vaii, urca pina la marginea padurii de molid ce se vede in fata. inainte de a intra in padure, se ramifica spre stinga traseul 14, care conduce prin Padinile Frumoase, la Creasta Nordica, in preajma refugiului de la Virful Ascutit. De la intrarea in padure, poteca se orienteaza catre dreapta, ajungind (dupa circa 120 m) la cabana Curmatura, unde prima portiune a drumului ia sfirsit. De mentionat ca se poate merge si pe traseul vechi intrarea facandu-se in apropiere de marcajul de intrare(inceperea urcarii din Prapastii) pe acest traseu acest traseu fiind nemarcat(mai sunt urmele marcajului vechi) dar foarte frumos.

semn turistic  Traseul Zarnesti – Poiana Vladusca – “La Table” 3.30-4.30 h

Din fata statiei C.F.R. Zarnesti, catre dreapta, strabatem orasul de la nord-est la sud-vest, in lungul strazii 6 Martie; dupa circa 1 km ajungem in piata centrala, unde se afla posta si telefoanele. in continuare, pe aceeasi strada, intilnim din loc in loc cite un stilp indicator care ne arata drumul spre cabanele Gura Riului si Curmatura. Cind am ajuns la podul construit peste valea prin care curge Riul, il traversam si dupa scurta distanta ne abatem spre stinga, pe str. Riului. in fata si catre dreapta se inalta Piatra Mica, munte impadurit pina la crestet, iar in stinga Magura Mica. Apa Riului curge in stinga, pe marginea strazii de-a lungul careia urcam. Dupa circa 40 minute de la statia C.F.R. Zarnesti, ajungem la cabana Gura Riului, semnalata si de un stilp indicator. Din dreptul acesteia suim in panta domoala pe drumul forestier strins intre muntii cu pantele tot mai inclinate, depasind constructiile de captare a izvoarelor denumite “Fintinile Domnilor”, trecem prin cariera de exploatare a calcarului si ajungem la Fintina lui Botorog, izvor semnalat pe dreapta drumului. Pe un stilp indicator si pe o placa metalica sint inscrise numele diferitelor obiective ale traseelor turistice, timpul de mers si marcajul fiecarui drum.La mica distanta de Fintina lui Botorog se ramifica din sosea, spre stinga, drumul comunal 57 spre Magura, iar ceva mai sus poteca pentru traseul turistic 4. B (marcaj cruce rosie), care conduce in punctul “La Table” prin satul Pestera. Mai sus de ramificatiile citate apar semnele drumului nostru spre valea Vladusca, alaturi de cel cu banda albastra. Dupa circa 1 300 m pe sosea, de la Fintina lui Botorog, intram in Prapastii, chei denumite si Prapastiile Zarnestilor. Peretii ridicati deasupra noastra sint atit de apropiati, incit soseaua si albia vaii abia se pot strecura pe sub ei. Ceva mai sus, valea se deschide, lasind lumina sa se reverse peste pravalisurile salbatice. Scapati pentru o vreme de strinsoarea cheilor, lasam ochiul sa cerceteze seninarile albe, zabovind in dreptul grotelor invaluite de mister, agatate la mare inaltime deasupra soselei. in peretele din stinga noastra, denumit peretele nord-vestic al muntelui Toanchesx, ca de altfel si in cel vecin, sint stabilite numeroase trasee alpine. La circa 5 km amonte de cabana Gura Riului, intiInim casele lucratorilor forestieri, aflate la confluenta vaii Vladusca cu Riul. De aici, marcajul banda albastra se ramifica, continuind la dreapta prin Prapastii spre cabana Curmatura (traseul 3. D). Noi urmam drumul forestier ramificat catre stinga si, condusi de marcajul cruce rosie, urcam pe valea Vladusca. in stinga, drumul este marginit de peretele Dosul Steghioarei, iar in dreapta de culmea impadurita a piciorului Martoiu, alungit catre est din abruptul rasaritean al Pietrei Craiului. Desi sintem la mica altitudine (la circa 1 000 m), locurile au un aspect de munte inalt si salbatic. Dupa un urcus mai domol ajungem in portiunea unde Vladusca isi apropie peretii. Aici, inainte de realizarea drumului forestier, erau doua chei: Cheia Vladusca si, mai sus, aproape miniaturala, Cheia Pisicii. Acum, in locul potecii ce strabatea cheile, este un drum forestier care a schimbat peisajul locurilor. Dupa circa 20 minute socotite din Prapastii, Vladusca primeste pe dreapta un afluent. El ii daruieste apa adusa de undeva din padurile Toanchesului, chiar in punctul unde traseul 16, marcat cu triunghi galben intre satul Pestera si cabana Curmatura, intersecteaza valea. De la ramificatie, drumul urmeaza albia vaii Vladusca, trecind printr-o poienita in cuprinsul careia se afla doua case pentru muncitori. Din dreptul lor se desprinde catre stinga, peste Piscul Martoiului, in Prapastii, drumul forestier care conduce tot la Zarnesti. Traseul nostru strabate in continuare o zona impadurita din care uneori mai putem privi inapoi spre creasta Pietrei Craiului. Bucuria aceasta este de scurta durata, deoarece valea se ingusteaza, iar talvegul ei, adincit intre maluri, ramine multa vreme umbrit de perdeaua padurii. in aceasta portiune, orientarea este mai dificila, deoarece o poteca nemarcata ne tenteaza sa urmam firul vaii catre dreapta. Nu o urmam, caci traseul marcat paraseste valea catre stinga, urcind in diagonala prin padure. Pornind in directia amintita, urmam malul drept al Vladuscai (stinga cum urcam), a carei albie roasa de ape o vedem jos. Dupa 20 minute de mers, de la ramificatia nemarcata, poteca intersecteaxa firul Vladuscai chiar in punctul unde mai primeste din dreapta un afluent. Urmeaza citeva ocoluri mici prin raristi, dupa care intram in poiana Vladusca, inundata de lumina si acoperita de covorul verde al ierbii. Aici ne apar in toata splendoarea pravalisurile de piatra alba ale Pietrei Craiului, muntele celor mai variate peisaje din Carpatii nostri. Din acest loc, poala versantului rasaritean al masivului dezvaluie privirii pasuni intinse, cutreierate vara de oile cu salasul la stinele din Vladusca. in continuare ocolim poiana pe marginea de jos, pina la stilpul mdicator, unde pe o sageata se dau explicatii asupra drumului. De aici se ramifica la dreapta marcajul triunghi rosu spre cabana Curmatura (traseul 15. C). Condusi de marcajul nostru, alternat de-aici inainte catre sud si cu semnul triunghi rosu, strabatem mai multe luminisuri, intre care unul traversat de Sistoaca Baciului, piriias cu apa limpede, dincolo de care ajungem in capatul sudic al poienii Vladusca, punctul ,,La Table”, unde se ramifica 8 trasee turistice. Pentru a usura orientarea pe traseele de legatura, incheiem descrierea primei parti a traseului in acest loc. Punctul ,,La Table” se afla in capatul de sus (sudic) al poienii Vladusca.

semn turistic  Traseul Zarnesti – Padina Hotarului 2.30-3.30 h

Din fata statiei C. F. R. Zarnesti ne orientam catre vest (la dreapta), urmind str. 6 Martie pina la piata centrala a orasului, unde identificam harta traseelor turistice marcate din masivul Piatra Craiului si imprejurimi, precum si o serie de explicatii scrise pe doua table indicatoare. Din dreptul tablelor indicatoare, coborim pe str. 1 Mai, condusi initial de marcajul banda rosie. Dupa o scurta distanta ne abatem catre stinga pe str. Tei, urcind in panta pina in dreptul casei cu numarul 10. De aici urmam str. Vinatorilor si apoi str. Toplita, care se prelungeste la iesirea din oras cu o sosea locala. Din dreptul ultimei case situata pe str. Toplita, inaintam pe sosea circa 300 m, pina intilnim in stinga citeva tufe de rachita, punct din care parasim soseaua catre stinga, pe un drum de tara conturat printre culturi (stilp indicator). Dupa acest pasaj incepem un urcus desfasurat in diagonala catre dreapta, pe coastele muntelui Piatra Mica. Prin locurile acoperite de finete identificam semnul drumului nostru, dispus pe lespezi sau copaci, alternind cu marcajul banda galbena. Calauziti de drumul bine conturat, strabatem de-a coasta, in urcus usor, poienile de ,,Sub Birc” (denumire locala pentru zona de finete de pe versantul nordic al Pietrei Mici), revarsate de la poala padurii. Admirind peisajul din fata, prelungit in lungul vaii Birsei Mari in zeci de planuri, ajungem dupa circa 1 1/2 ora in dreptul vaii Crapaturii, al carei uluc adinc desparte Piatra Mica de Piatra Craiului. in acest punct, la 980 m alt., drumurile se despart: catre stinga, pe valea Crapaturii, se desfasoara in continuare traseul 2. B, marcat cu banda galbena (care conduce la cabana Curmatura), si itinerarul pina baza arterei (indice 22). De la ramificatia traseului, pe valea Crapaturii, drumul nostru traverseaza aceasta vale si patrunde in Padina lui Man, din cuprinsul careia, la circa 520 m distanta, incepe marcajul prin Padina Hotarului (1 015 m alt. – 1 ora si 40 minute de la Zarnesti, Situata pe versantul nordic al Pietrei Craiului, valea de abrupt denumita Padina Hotarului reprezinta linia unui itinerar turistic marcat care urca direct la Creasta Nordica a masivului, sfirsind nu departe de virful Turnu (1923 m alt.).Pentru a nu produce confuzii, precizam ca valea se numeste Padina Hotarului si nu Hotarelor, iar traseul nu sfirseste pe virful Turnul, ci mai jos de acesta (catre est) cu circa 75 m diferenta de nivel. Condusi de marcajul nostru (cruce albastra), parasim marea poiana denumita Padina lui Man si urcind domol prin raristi, ne apropiem de padure. Pe un copac, o sageata arata directia de mers. Curind intram in padure, strabatind locuri acoperite cu multa vegetatie, prin care drumul nostru este bine conturat. Mai sus, valea strinsa intre doi pereti ia aspectul unui culoar ingust, cu pante puternic inclinate. Prin aceste locuri vedem pe malul sting al vaii (dreapta noastra), gura unei pesteri. Pe un perete, identificam semnul care se intrebuinteaza pe harti pentru a indica pesterile. Sintem la PESTERA din Padina Hotarului, situata la circa 1 150 m alt. in interiorul ei, dupa 3-4 m, intilnim o treapta inalta si alunecoasa, care ia sfirsit printr-un ,,fund de sac”. Dupa ce am facut un popas la micuta grota, continuam ascensiunea pe sub Peretele din Padina Hotarului, ale carui pravalisuri verticale, ridicate pe stinga vaii, sint strabatute de citeva fisuri discontinue. Ele formeaza in ansamblu linia unor trasee alpine recomandate celor dornici de escalade in premiera. Dincolo de acestea, locurile se inaspresc. Pe vale intilnim Saritoarea de la Grote, treapta de piatra peste care trecem catarindu-ne. in dreapta, printre sparturi si bolovani, se zareste Pestera de sub Perete, grota ceva mai mare decit precedenta. Pentru a evita un obstacol mai dificil, parasim firul vaii, urcind 200 m distanta in lungul unui scoc situat in dreapta. Apoi, prin intermediul unei brine, trecem spre stinga si revenim in talvegul Padinei Hotarului. Printre flori si ierburi urmarim poteca, urcind catre spinarile ridicate in fata noastra, dintre care se evidentiaza virful Turnul. La 1 800 m alt. ajungem in punctul unde valea isi razleteste firele de obirsie. Din acest loc, poteca se desfasoara pe firul din stinga noastra. O lume de turnuri si creste se ridica deasupra padurii, formind, impreuna cu flora si vegetatia scunda crescuta prin luminisuri, cea mai frumoasa zona a parcursului. Dupa 150 m diferenta de nivel ajungem la limita de jos a unei paduri de jnepeni. Din acest loc, drumul nostru, inchis uneori de ramurile copacilor cu trunchiuri scrijelite, ne poarta numai prin tufarisuri pina la linia crestei, unde ia sfirsit. De aici coborim spre stinga circa 45 minute si ajungem la cabana Curmatura.

semn turistic  Traseul Zarnesti – Padina Sindileriei – Varful Turnu 3-4 h

Din fata statiei C. F. R. Zarnesti ne orientam catre vest (la dreapta), urmind str. 6 Martie pina la piata centrala a orasului, unde identificam harta traseelor turistice marcate din masivul Piatra Craiului si imprejurimi, precum si o serie de explicatii scrise pe doua table indicatoare. Din dreptul tablelor indicatoare, coborim pe str. 1 Mai, condusi initial de marcajul banda rosie. Dupa o scurta distanta ne abatem catre stinga pe str. Tei, urcind in panta pina in dreptul casei cu numarul 10. De aici urmam str. Vinatorilor si apoi str. Toplita, care se prelungeste la iesirea din oras cu o sosea locala. Din dreptul ultimei case situata pe str. Toplita, inaintam pe sosea circa 300 m, pina intilnim in stinga citeva tufe de rachita, punct din care parasim soseaua catre stinga, pe un drum de tara conturat printre culturi (stilp indicator). Dupa acest pasaj incepem un urcus desfasurat in diagonala catre dreapta, pe coastele muntelui Piatra Mica. Prin locurile acoperite de finete identificam semnul drumului nostru, dispus pe lespezi sau copaci, alternind cu marcajul banda galbena. Calauziti de drumul bine conturat, strabatem de-a coasta, in urcus usor, poienile de ,,Sub Birc” (denumire locala pentru zona de finete de pe versantul nordic al Pietrei Mici), revarsate de la poala padurii. Admirind peisajul din fata, prelungit in lungul vaii Birsei Mari in zeci de planuri, ajungem dupa circa 1 1/2 ora in dreptul vaii Crapaturii, al carei uluc adinc desparte Piatra Mica de Piatra Craiului. in acest punct, la 980 m alt., drumurile se despart: catre stinga, pe valea Crapaturii, se desfasoara in continuare traseul 2. B, marcat cu banda galbena (care conduce la cabana Curmatura), si itinerarul pina baza arterei (indice 22). De la ramificatia traseului, pe valea Crapaturii, drumul nostru traverseaza aceasta vale si patrunde in Padina lui Man, din cuprinsul careia, la circa 520 m distanta, incepe marcajul prin Padina Hotarului (1 015 m alt. – 1 ora si 40 minute de la Zarnesti.De aici, la circa 160 m distanta, trecem prin dreptul “Cuptorului din Padina lui Man”1, care nu se vede, fiind ascuns de rariste. Prin aceste locuri odihnitoare, poteca noastra urca in panta domoala, intersectind la diferite distante Padina Chicerii si Padina Calului si inca doua-trei viroage prin care curge apa. La sfirsitul intervalului intram in poiana de sub Saua Chiliilor, pe care o identificam dupa izvorul din dreptul potecii si dupa crucile ridicate atit aici, cit si pe virful unei stinci aflate mai sus, in dreapta. Deasupra poienii vedem Coltul Chiliilor (1 125 m alt.), virf acoperit pina in crestet cu padure. Izvorul din poiana de sub Saua Chiliilor este situat la circa 1080 m alt.; din dreptul lui se ramifica spre dreapta traseul nemarcat spre pestera din Coltul Chiliilor, unde oamenii refugiati in urma invaziei otomanc din anul 1421 au amenajat un schit, existent si astazi. Continuind drumul, urcam in Saua Chiliilor, mica punte de legatura intre Coltul Chiliilor si abruptul Pietrei Craiului. Curind intram in padure, dupa o distanta de circa 450 m, intilnim ramificatia marcata cu semnul cruce rosie a traseului nostru.Pentru a nu produce confuzii, precizam ca denumirea corecta a vaii este Padina Sindileriei si nu Sindrileriei sau Sindilariei. Itinerarul a fost marcat anterior cu vopsea albastra, reprezentind o scara, vizibila si astazi pe alocuri. Traseul era denumit “Leiterschlucht”, nume utilizat astazi tot mai rar. Din dreptul stilpului indicator, ne abatem usor la stinga, identificind prin padure marcajul cruce rosie, dispus pe copaci. Poteca se contureaza treptat, conducindu-ne dupa circa 10 minute la limita inferioara a abruptului, loc din care, catre dreapta, printr-un lastaris salbatic, strabatem o distanta de citeva sute de metri. Dincolo de aceasta zona iesim la gol. in fata vedem deschiderea vaii de abrupt denumita Padina Sindileriei, strinsa de cei doi pereti care o marginesc. La intrarea pe firul vaii, intilnim ,,Saritoarea Scarii”, pe care trebuie sa o depasim prin catarare. Lantul de sprijin, montat special, usureaza trecerea peste cei 4-5 m ai obstacolului. Deasupra saritorii, poteca, tot mai bine conturata, urca 120 m diferenta) se inalta Peretele Sindileriei, zid de calcare striat de numeroase fisuri, in lungul carora alpinistii au stabilit citeva trasee alpine (vezi capitolul ,,Alpinism”). La capatul acestui pasaj, valea se deschide mult. Prin grohotisurile revarsate ca o avalansa, inaintam greu catre Cetatea Sindileriei, aglomerare masiva de turnuri si creste, la confluenta firelor de obirsie ale Padinei Sindileriei, in dreptul careia ajungem dupa un urcus de 110 m diferenta de nivel, socotind de la limita de sus a vegetatiei. Traversind valea pe sub Cetatea Sindileriei catre stinga, pe malul ei drept, identificam o sageata de directie si semnul drumului care in continuare ne conduce in urcus inca 50 m diferenta de nivel. Pasajul ia sfirsit in punctul unde valea se ramifica din nou. in dreapta continua Vilcelul Acului din Padina Sindileriei (acul se vede in dreapta, inaltat din lumea de turnuri ale Cetatii Sindileriei), iar in stinga Vilcelul Secundar al Sindileriei, in lungul caruia urcam pina intr-o strunga, intilnita pe creasta ce desparte Padina Calului de cea a Sindileriei. Urmeaza cea mai dificila portiune a traseului, cu multe greutati la orientare. Din strunga mentionata mai sus ne abatem putin la dreapta si, printr-un culoar marginit de jnepeni, urcam pe linga peretele turnului inaltat in stinga. Dupa circa 80 m sintem la baza unui mic perete, unde semnul drumului este dispus pe stinci, alaturi de scara desenata cu vopsea albastra (vechiul semn drumului). Din acest loc, marcajul nu mai apare multa vreme. Fara sa ne alarmam, urcam peretele din fata, catarindu-ne fara dificultati 8-10 m inaltime. Pasajul ia sfirsit pe o muchie, a carei linie o urmam in continuare catre dreapta 250 m, urcind peste mici obstacole sau ocolind pilcurile de jnepeni. Intervalul sfirseste intr-un punct de unde, catre dreapta, putem cobori intr-un vilcel napadit de jnepenisuri. Ajunsi in albia vilcelului, ne orientam la stinga pe fir si urcam sustinut, luptind cu padurea de jnepeni care ne inchide calea. in aceasta portiune apare marcajul care uneori deviaza 2-3 m in stinga sau in dreapta vilcelului, dar nu mai mult. Dupa un urcus de 120 m diferenta de nivel socotiti din strunga, hatasul se intrerupe. Din acest loc urmarim poteca spre dreapta inca 3-4 m si apoi strabatem perdeaua de jnepeni ce ne sta in cale pe o distanta de 20 m. Dincolo de aceasta ne deplasam catre stinga spre saua vizibil conturata pe linia unei muchii. Pe muchie inaintam, catarindu-ne. Treptat, muchia se lateste. Dupa citeva sute de metri, ea se orienteaza la stinga, intrerupindu-se intr-o strunga nu prea adinca, la care coborim depasind un mic pasaj expus. in stinga strungii se adincesc firele de obirsie ce formeaza Padina Hotarului, iar in dreapta portiunea superioara a Padinei Sindileriei, vasta ingramadire de turnuri si creste, prin care am trecut in drumul nostru din portiunea inferioara. Din strunga amintita, creasta se continua in urcus sustinut, prezentind doua rupturi de panta de cite 5-6 m, pe care le depasim prin catarare. in ultima parte a traseului, pina pe virful Turnul (1 923 m), urcam o muchie inierbata si presarata cu jnepenis scund. Virful Turnul este marcat de un stilp metalic pe care sint fixate sageti si o tabla cu explicatia pentru traseele turistice ramificate din acest punct. (traseul 8); cabana Curmatura.

Traseele turistice sunt preluate de pe siteul crai.carpati.org.

Lost Password